Acest site utilizează cookie-uri

Daca navigati in continuare pe acest site fara a schimba setarile privind cookie-urile, vom presupune ca acceptati sa primiti toate cookie-urile de pe acest site. Puteti schimba setarile privind cookie-urile in orice moment. Pentru a afla ai multe, cititi Politica de utilizare cookies.

Modifică setările

Manastirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de inceput ai acestui lacas sunt Radu si Patru, fiii lui Danciul Zamona, mentionati intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tanar (1477-1481).

Timp de peste un secol si jumatate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sfant lacas, pentru ca in anul 1645, satul Polovragi sa fie in stapanirea lui Danciu Paraianu, fiul lui Hamza.

Danciu Paraianu a zidit biserica pe vechile temelii, asa cum se proceda frecvent in epoca, pastrand partea cea buna a acestora. Dupa Danciul Paraianu si inaintasii acestuia, Constantin Brancoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al Manastirii Polovragi.
Pictura bisericii este deosebit de valoroasa atat in ceea ce priveste iconografia cat si executia tehnica. Ea a fost executata in anul 1713 de Constantin Zugravul.

De o parte si de alta a intrarii in pridvor se pot admira cele doua reprezentari, iconografice, unice in Romania ale manastirilor romanesti inchinate la Sfantul Munte Athos.
Chiliile si celelalte incaperi ale manastirii sunt oranduite in jurul bisericii pe laturile de est, sud si vest, formand alaturi de zidul de incinta de pe latura de nord o adevarata cetate de aparare. Intrarea in incinta se realizeaza pe latura de sud printr-o poarta masiva deasupra careia se inalta clopotnita ridicata in epoca lui Constantin Brancoveanu.

Printr-o poarta din zidul nordic al incintei manastirii se patrunde in cea de-a doua incinta unde se afla bolnita Sf.Nicolae, ctitorie a egumenului Lavrentie, la 1732, fiind pictata la 1738 de Gheorghe si Ion - zugrav

Unitati de cazare din zona