Cetatea Timisoara, in latina "Castrum Timensiensis" este atestata documentar inca din secolul al XII-lea, fiind o puternica cetate otomana pe ruinele careia s-a construit actualul oras Timisoara. In perioada Huniazilor, Cetatea avea patru porti: Poarta Ardeleana, Poarta Lipovei, Poarta de Arad si Poarta Turnului Apei. In timpul ocupatiei turcesti, cetatea istorica era impartita in trei parti: - cetatea - orasul - suburbiile. Suburbiile erau la randul lor impartite in "Orasul rascian" si "Insula". In centru se afla castelul care gazduia caimacanul (guvernatorul turc), iar in fata acestuia exista un turn de apa cu patru turnuri de aparare, fiind lipit de cetate. Important obiectiv strategic, turnul de apa a fost cucerit de turci cand acestia au cucerit cetatea, reusind sa taie legatura castelului cu orasul si ingenunchind apararea. Intrarea in cetate se facea prin cele 5 porti: - Poarta Azab spre Sud (Azab Kapi) - Poarta Azab spre Est - Poarta Cocosului (OrosCapisi sau Horros kapi, la nord) - Poarta apei (Vizi Kapu sau Soukapi) - Poarta parti (Parti Kapu) Cetatea cuprindea 8 moschei asezate atat in oras cat si in suburbii, orasul fiind locuit doar de otomani. Catolicii si rascienii (ortodocsii) traiau in suburbii, unde aveau propriile lor biserici. Orasul adapostea in mijloc Bazarul, centrul comertului. A doua cetate a Timisoarei a fost construita intre anii 1723-1765, fiind intarita cu un rand de fortificatii de tip Vauban, cu urmatoarele bastioane si porti: - Bastionul Carol - Bastionul Francisc - Bastionul Theresia (singurul rămas până în ziua de azi) - Bastionul Iosef - Bastionul Hamilton - Bastionul Castelul - Bastionul Mercy - Bastionul Eugeniu - Bastionul Elisabeth - Poarta Viena (sau Poarta Aradului, Poarta Mehalei) - Poarta Petrovaradin (sau Poarta Belgradului, Poarta Iosefină) - Poarta Transilvania (sau Poarta Ardeleană, Poarta Lugojului)