Acest site utilizează cookie-uri

Daca navigati in continuare pe acest site fara a schimba setarile privind cookie-urile, vom presupune ca acceptati sa primiti toate cookie-urile de pe acest site. Puteti schimba setarile privind cookie-urile in orice moment. Pentru a afla ai multe, cititi Politica de utilizare cookies.

Modifică setările

Sfânta Mănăstire Ghighiu, cu hramul Izvorul Tămduirii, s-a ridicat în anul 1817, pe terenul donat de Mariuta Râfoveanca monahului Agapie, care cauta loc pentru construirea unui schit.
Astfel mânăstirea şi biserica s-au înăltat pe vremea voievodului Ioan C. Caragea, mitropolit fiind în acea vreme ÎPS Nectarie.

Cele mai vechi mărturii despre acest locaş datează de pe la sfârşitul secolului al XVI-lea când e mentionata existenta vechii mânastiri a logofatului Coresi şi a sotiei sale.

Între anii 1858-1866, cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Nifon şi din initiativa staretilor Eftimie şi Antonie, se începe construirea bisericii actuale chiar pe temelia fostei bisericute de lemn, sfintindu-se tot cu hramul Izvorul Tamăduirii, la 31 martie 1866.

Fundaţia actualei biserici este din blocuri masive de piatră, pe care s-au ridicat zidurile din cărămidă. Arhitectura bisericii aminteşte de caracteristicile stilului brâncovenesc: forma de treflă, o singură turlă pe naos şi pridvor în fata.