Acest site utilizează cookie-uri

Daca navigati in continuare pe acest site fara a schimba setarile privind cookie-urile, vom presupune ca acceptati sa primiti toate cookie-urile de pe acest site. Puteti schimba setarile privind cookie-urile in orice moment. Pentru a afla ai multe, cititi Politica de utilizare cookies.

Modifică setările

Manastirea Antim, ctitorita de marele ierarh Antim Ivireanul, a fost ridicata in perioada anilor 1713 – 1715 pe locul unde era o veche biserica de lemn cu hramul Sfantul Nicolae, in care se pastra Mirul, nu departe de dealul Mitropoliei, la aproape doua sute de metri spre apus.

Initial, manastirea avea forma unei cetati, cu biserica in centru; pe laturile care descriu perimetrul unui patrat erau chiliile, iar in fiecare colt era cate un turnulet.

Realizarea artistica a manastirii reprezinta o marturie elocventa a vietii culturale bucurestene de la inceputul secolului XVIII-lea. Intregul complex – biserica, chilii, paraclis, clopotnita, case egumenesti – a fost executat, atat arhitectonic cat si pictural, potrivit planurilor intocmite de marele ierarh.

Biserica este singura ridicata in sec al XVIII-lea cu planul in forma treflata; ferestrele sunt mari, cu ancadramente sculptate in piatra; rozete mari si bogate, pridvorul este deschis cu portal monumental, capitelurile si piedestalurile coloanelor sunt frumos ornamentate cu motive florale. Dimensiunile geometrice ale bisericii sunt 30 metri lungime si 10 metri latime, naosul cu doua ferestre la fiecare absida amintind de structura vechilor biserici sarbesti .

La restaurarea din 1863 s-au adaugat amvonul si cafasul, executate din lemn de stejar, de catre Carol Storck, si avand acelasi model sculptural cu stranele.

Unitati de cazare din zona