Cetatea Rupea este unul dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul Romaniei, primele semne de asezari omenesti datand din paleotic si neoliticul timpuriu(5.500-3.500 i.H.). Prima atestare documentara dateaza din anul 1324 cand sasii rasculati impotriva regelui Carol Robert, al Ungariei s-au refugiat in interiorul cetatii, Castrum Kuholm. Numele de Kuholom face referire la roca pe care a fost ridicata: bazaltul. Documente din secolul al XV-lea mentioneaza cetatea ca fiind un important centru comercial si mestesugaresc, cu 12 bresle. Cetatea a servit de-a lungul timpului ca fortificatie dar si refugiu pentru populatia ce locuia dealurile si valea din imprejurimi, asezarea ei fiind strategica: la imbinarea drumurilor ce faceau legatura intre Transilvania, Moldova si Tara Romaneasca prin pasurile sud-estice. Cetatea Rupea, ridicatǎ pe Dealul Cohalmului, dominand de sus orasul, a fost construitǎ si extinsǎ in secolele al XIV-lea–al XVII-lea, ca cetate si refugiu pentru satele din imprejurimi. In prezent este in stadiu de ruinǎ. Curtinele formeaza 4 incinte, fiind intarite din loc in loc cu turnuri poligonale, circulatia fiind controlatǎ de mai multe porti interioare care compartimenteazǎ ansamblul fortificat. Incinta centralǎ este prevazuta cu un reduit si cu o capela.