Turnul Negru este unul dintre cele patru turnuri de observatie ale Cetatii Brasovului construit ca o fortificatie independenta amplasata in afara zidurilor cetatii, inalta de peste 11 metri. Situat la mica distanta de Bastionul Fierarilor, pe o stanca a dealului Warthe, Turnul Negru din Brasov domina Scheii cu dimensiunile sale, el trebuind sa impiedice apropierea dusmanilor de zidurile orasului, care aici erau la mai putin de 5 m de stanca (abia in 1819 - 1820 trecerea a fost largita). Ocupand o suprafata de 50 mp, turnul are 11 m in inaltime, iar zidurile sale masoara la baza 2 m grosime. Prezinta sase goluri de tragere pe fiecare fata a sa, dispuse pe trei randuri de atac. In interior are trei galerii etajate si, mai demult, turnul poseda un sistem de legatura cu Cetatea printr-un pod mobil ce se lasa pana la Bastionul Fierarilor. Turnul dateaza din secolul XV, fiind construit concomitent cu Turnul Alb. Totusi, prima mentiune documentara a turnului dateaza din 1541. Acoperisul initial nu se mai pastreaza, fiind distrus de traznet, la 23 iulie 1559, si de incendiul din 1689 - care au inegrit zidurile turnului si i-a dat denumirea de azi. A mai fost distrus de traznet in 1696, dar a fost refacut, asa cum ne arata o stampa din 1735. In timpul epidemiei de ciuma din 1756, se pare ca Turnul Negru a fost folosit ultima data ca adapost si punct de paza pentru paznicii cordonului sanitar din jurul orasului. In caz de primejdie, un lant gros de fier intre stanca si bastion oprea comunicatia cu Dupazidurile de Jos. Acoperisul, existent inca la 1796, datorita vitregiilor timpului, a facut la 1827 obiectul unei cereri de restaurare, dar, intrucat nu aducea venituri orasului, cererea nu a fost aprobata. Abia in 1900 s-a pus problema restaurarii monumentului, efectuandu-se o consolidare a zidurilor la partea lor superioara in anul 1901. In noaptea de 3 spre 4 iulie 1991, zidul sudic al turnului s-a prabusit dupa o ploaie torentiala. Restaurarea a avut loc insa de abia in 1996. Astazi detine un punct muzeal.