Acest site utilizează cookie-uri

Daca navigati in continuare pe acest site fara a schimba setarile privind cookie-urile, vom presupune ca acceptati sa primiti toate cookie-urile de pe acest site. Puteti schimba setarile privind cookie-urile in orice moment. Pentru a afla ai multe, cititi Politica de utilizare cookies.

Modifică setările

Cetatea Aradului a fost construita pe malul stang al Muresului, fiind ridicata la cererea imparatesei Maria Tereza.
Lucrarea a durat 20 de ani (1763-1783) si a fost executata de mii de detinuti.
Proiectata de Ferdinand Philipp Harsch in stil Vauban-Tenaille, are forma de stea cu sase colturi.
Era prevazuta cu trei randuri de cazemate subterane si mai multe randuri de santuri, care puteau fi inundate.

Poarta principala si cladirile din interior au fost construite in stil baroc. In interiorul cetatii exista o biserica catolica si in cladirile din jur au fost gazduiti calugarii franciscani, aflati sub patronajul sfantului Ioan de Capistrano.
Ultimii patru calugari au locuit in cetate pana in anul 1861.
Pana in 1918 cetatea a fost una din cele mai mari inchisori militare ale Imperiului austro-ungar.
In cazematele cetatii, folosite pe post de inchisori, au fost inchisi Horea, Closca si Crisan si prizonierii din armata franceza, intre anii 1790 - 1815.

In timpul revolutiei din 1848 – 1849, cetatea a jucat un rol crucial. Sub asediul armatei republicane maghiare, garnizoana a bombardat orasul zi de zi timp de noua luni. In vara lui 1849, armata revolutionara maghiara a reusit sa ocupe cetatea timp de 46 de zile, pana ce a fost incercuita de armatele rusesti si austriece si obligata sa se predea.
Dupa revolutie, revolutionarul pasoptist Eftimie Murgu a fost inchis in 1849. Trupele habsburgice au mai incarcerat 500 de luptatori ai armatei revolutionare intre anii 1849 - 1857, majoritatea fiind condamnati la moarte. Printre ei au fost executati prin spanzurare sau impuscare cei 13 generali conducatori ai revolutiei maghiare pe 6 octombrie 1849.

In 1852 imparatul Franz Josef I a vizitat cetatea si a redus din sentintele unor ofiteri inchisi.
In deceniile urmatoare, cetatea Aradului a fost inchisoare pentru multi prizonieri de razboi, printre care militari turci, luati prizonieri in 1881.
Intre 1914 si 1918 s-a facut o tabara in meterezele exterioare care a adapostit prizonieri din Bosnia si Hertegovina, printre care si Gavrilo Princip, asasinul arhiducelui Franz Ferdinand de Habsburg (Sarajevo, 1914).

Datorita conditiilor grele de detentie au murit 4317 prizonieri, iar in memoria lor a fost pusa la poarta de intrare o placa comemorativa. Despre conditiile inumane in care sunt tinuti prizonierii in cetatea Aradului a atras atentia si deputatul Partidului National Roman, Stefan Cicio Pop, intr-o interpelare in parlamentul de la Budapesta in cursul anului 1917.
In noiembrie 1918 cetatea a fost ocupata de trupele franco – sarbe, iar din iulie 1919 a fost preluata de armata romana.

In perioada interbelica cetatea a fost garnizoana Aradului si a gazduit regimentul 93 infanterie.
Dupa armistitiul incheiat de Romania in 12 septembrie 1944 si ocuparea Aradului de armata sovietica, in cetate a stationat o unitate de tancuri sovietica pana in anul 1958.
Locul sovieticilor a fost luat apoi de un regiment de tancuri romanesc. In prezent in cetate se afla Batalionul Mixt Romano-Ungar de Mentinere a Pacii, batalion infiintat la 20 martie 1998 si devenit operational din anul 1999.