Biserica domneasca Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul din Vaslui a fost ridicata in anul 1490 de catre Stefan cel Mare ca paraclis al curtii domnesti, pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea. In anul 1820 a fost reconstruita de catre Maria Cantacuzino, vaduva fostului mare logofat Costache Ghica, proprietar al targului Vaslui, pastrandu-se planul initial. Infatisarea de astazi se datoreaza lucrarilor de restaurare din anii 1913-1930. O particularitate a constructiei il constituie pronaosului supralargit, solutie preluata ca model in construirea bisericilor de oras din vremea marelui voievod. Sistemul de boltire, sprijinit pe arcuri dublou si stalpi este alcatuit dintr-o bolta semicilindrica pe pronaos si cafas, bolta cu penetratii pe naos, semicalote pe altar si absidele laterale. Biserica detine bunuri de cult din secolele XVIII-XIX (icoane, argintarie si carti religioase), precum si iconostasul, ulei pe lemn, secolul al XIX-lea. In curtea bisericii se afla necropola familiei Elena Subin, nascuta Ghica.