Pe malul drept al bratului Sf. Gheorghe a fost descoperita o cetate construita a fundamentis de catre bizantini, in ultimul sfert al secolului al X-lea, adapostind o importanta asezare de tip urban, ce a functionat pana la mijlocul secolului al XIII-lea. A putut fi stabilit traseul zidului de incinta bizantin, surprins sub forma unor tronsoane, reperate pe laturile promontoriului din apropierea Dunarii, al carui contur il urmarea, si au fost identificate o serie de elemente de fortificatie – doua turnuri apartinand curtinelor estica si vestica, precum si instalatia portuara a cetatii. Descoperirile facute cu prilejul cercetarilor din interiorul cetatii, ca si din afara spatiului fortificat, au condus la aparitia unor complexe (de locuire, mestesugaresti) si materiale arheologice care documenteaza, in forme bogate si variate, pe o suprafata mare, o locuire datand din secolele XI-XIII). Probabil distrusa in vremea invaziei tatare, asezarea se reface mai tarziu, dupa cum sugereaza unele materiale ceramice si numismatice apartinand veacurilor XIII-XIV.