Acest site utilizează cookie-uri

Daca navigati in continuare pe acest site fara a schimba setarile privind cookie-urile, vom presupune ca acceptati sa primiti toate cookie-urile de pe acest site. Puteti schimba setarile privind cookie-urile in orice moment. Pentru a afla ai multe, cititi Politica de utilizare cookies.

Modifică setările

Cetatea Oradea reprezinta un monument arhitectonic din Romania, una dintre putinele cetati utilizate si in prezent. Se spune despre cetate ca nu putea fi cucerita din cauza vastelor retele subterane de legaturi cu exterioru. Santul cu apa al cetatii era umplut in caz de asediu cu apa termala (prin aductiuni) din paraul Peta.

In prezent, in incinta cetii fiinteaza Facultatea de Arte Vizuale a Universitatii din Oradea.

Mentionand functiunea de avanpost al Transilvaniei, calatorul turc plaseaza cetatea la o lovitura de tun de malul Crisului, la campie, avand forma unui pentagon, „cladire solida si pompoasa”.

Santul cetatii avea o latime de 120 de picioare si „afunzime” ca o mare, fiind umplut cu apa de Cris. Circumferinta cetatii avea 2 500 de pasi. Existau cinci bastioane prevazute cu tunuri, care erau acoperite cu „paturi” de culoare rosie. Nu se putea comunica intre bastioane ca in cazul altor cetati.

Fiecare bastion avea o poarta proprie, capitan si santinele. Avand forma unui triunghi, bastioanele aveau cupole din piatra, folosite ca puncte de observare.

Zidul cetatii avea 40 de „rifi” inaltime (circa 10 metri) si 10 latime (circa 2,50 metri), fiind construit din piatra solida, pe care s-a „aruncat” un val de pamant in forma unui damb. Incepand de la bastionul de est, de jur imprejur, zidul cetatii era incins cu un brau din piatra cioplita.

La poarta se afla un orologiu. In cetate erau 10 pravalii, 150 de case mai mici din piatra, o camera pentru soldati, trei mori si o temnita „afundata ca un iad”. Palatul princiar masura 1 500 de pasi in perimetru avand cinci turnuri dintre care doua lucrate din „ceramica rosie".

Trei turnuri slujeau drept magazii pentru munitie, aici locuind aga ienicerilor. Palatul avea patru porti din care numai una era folosita. Biserica din interior a fost transformata in geamie.

Sub administratia turceasca, atat cetatea, cat si orasul au fost reconstruite. Un amanunt interesant este faptul ca turcii au rebotezat bastioanele cetatii: Cingene tabyası (bastionul Tiganilor = actualul bastion Ciunt), Koperdan tabyası (bastionul Auriu), Yuram tabyası (bastionul Craisor), Kukuk tabyası (bastionul Bethlen) si Aga tabyası (bastionul Rosu).